Comisia Europeană cere înapoi finanţările cheltuite prost pentru proiectele începute în 2004 şi care fac parte din Programul Naţional Phare 2002. “Academia Caţavencu” a dat vestea proastă în ediţia print din 1 aprilie , însă nu este deloc vorba despre o păcăleală. Dimpotrivă, lucrurile sunt deosebit de serioase şi mai ales grave.
Măsura drastică luată de europeni a fost cauzată de întârzierile majore în execuţie, de neatingerea obiectivelor sau de alunecarea pe lângă rezultatele dorite. La fel de mult au contat şi investigaţiile pornite de către DNLAF(Direcţia Naţională de Luptă Antifraudă) ori DNA (Direcţia Naţională Anticorupţie) în legătură cu cheltuirea fondurilor alocate.
Printre proiectele cu finanţare Phare 2002 se află şi “Punct de control şi trecerea frontierei cu bacul Turnu Măgurele (România)-Nikopol (Bulgaria)”, pentru care, în cadrul programului de cooperare transfrontalieră dintre cele două ţări, s-au alocat 3,3 milioane de euro din fonduri Phare şi 1,2 milioane de euro prin cofinaţare locală suportată de Consiliul Judeţean Teleorman (60%) şi Consiliul Local Turnu Măgurele (40%) . În total, 4,5 milioane de euro. Potrivit notei de fundamentare a Ordonanţei de Guvern nr. 52/2003, investiţia trebuia finalizată până la sfârşitul lunii noiembrie 2006, dar recepţia obiectivului s-a făcut, potrivit primarului de la Turnu Măgurele, Nicolae Mohanu, la data de 15 aprilie 2008. Să fie, oare, doar o simplă coincidenţă faptul că, după multe tergiversări, s-a petrecut lucrul acesta tocmai acum, când Comisia Europeană a luat atitudine şi când se discută despre publicarea unei “liste a ruşinii” care să cuprindă toate obiectivele cu finanţare europeană care au ridicat probleme şi, implicit, pe cei care se fac vinovaţi ? Cert este că Eurobacul de la Turnu Măgurele a fost un proiect al cărui mod de implementare “răspunde” din plin la toate hibele reclamate de Comisia Europeană, începând cu întârzierea de doi ani.
Liviu Dragnea şi Nicolae Mohanu “au dat cu subsemnatul” la DNA pentru deturnare de fonduri UE, falsuri sau abuz în serviciu. Toate aceste acuzaţii au stat la baza unui dosar despre care presa centrală a scris în 2006. S-a vorbit astfel, despre mai multe artificii făcute pentru terenul necesar pentru investiţie. Astfel, în 2002, 52.400 mp de teren intravilan au fost transferaţi din domeniul public în domeniul privat la Turnu Măgurele, schimbându-se, totodată, amplasarea acestuia din perpendicular, în paralel cu Dunărea. Un al doilea teren, administrat de Romsilva este trecut, prin hotărârea Consiliului Local Turnu Măgurele, din proprietatea statului în proprietate privată şi se trece la defrişarea lui. De asemenea, autorizaţia de construcţie a fost eliberată fără avizele de utilităţi publice şi infrastructură. Se vorbeşte, de asemenea, despre faptul că, după schimbarea poziţiei terenului nu s-a mai emis un nou titlu de proprietate.
Nicolae Mohanu a trecut pragul DNA un an mai târziu şi nu a fost singur ci, însoţit de mai mulţi funcţionari din cadrul primăriei. “Eu am fost chemat cu funcţionarii mei din primărie la DNA. Cu Epure, juristul, cu cei de la investiţii şi directoarea tehnică. Era cam în primăvara lui 2007″ spune acesta dar refuză să recunoască vreo vinovăţie şi susţine că lucrurile s-au făcut aşa cum trebuie.
1,2 milioane de euro au cheltuit CJ şi CL Turnu Măgurele pentru un feribot depăşit. Pentru achiziţionarea lui, s-a sărit peste licitaţie şi încălcând legea, negociază direct cu firma germană Verkehrsbetriebe Wesermarsch Gmbh. De la care achiziţionează feribotul de mică capacitate, “Standland”, produs în 1978, pentru care se plătesc 775.000 de euro! O comisie numeroasă formată din consilieri judeţeni şi membri ai unităţii de inplementare a proiectului din cadrul CJT, s-a deplasat în cursul lunii mai 2005 în Germania pentru negocierea preţului şi pentru perfectarea cumpărării. În fruntea comisiei, nimeni altul decât vicepreşedintele CJT, peremisto-pesedistul Ion Putineanu, care s-a speriat tare când câţiva consilieri au luat în serios faptul că fac parte dintr-o comisie de negociere şi, contrar indicaţiilor şi aranjamentelor anterioare, au mai obţinut o reducere a preţului cu aproximativ 150 de mii de euro. După care, recunoscători că preşedintele Dragnea i-a scos la plimbare în lumea civilizată, onor consilierii judeţeni s-au dedat la lucruri mai lumeşti, cum ar fi degustarea cârnaţilor bavarezi şi a vestitei beri nemţeşti. Vasul a ajuns în România la data de 14 iulie 2005, pentru transport plătindu-se unei firme din Bucureşti, 282.199 de euro. În total 1.057.199 euro. Odată ajuns în ţară, în portul Constanţa, feribotul a intrat într-o aşa-zisă pregătire care a mai costat şi ea mai în jur de 100.000 de euro. Una pesta alta, sumele cheltuite au dus la un total de 1,2 milioane de euro. Ajuns la Turnu Măgurele, feribotul a fost ancorat la malul Dunării, fiind scos doar la plimbări periodice pe apă ca să nu ruginească chiar degeaba.
Eurobac SRL, firma la care se fac majorări de capital şi de două ori pe an. Cu o lună mai devreme, Consiliul Judeţean şi Consiliul Local Turnu Măgurele, în aceeaşi cotă de participare de 60% şi respectiv 40%, înfiinţează SC Eurobac SRL, cu un capital iniţial de 1.182.000 lei noi. Acestei firme i se dă în administrare feribotul, prin hotărârile celor două consilii.
Capitalul social al firmei s-a mărit, însă, între timp, de patru ori, cu sume de aproximativ 600.000lei noi. Ultima majorare de capital s-a făcut la data de 31 martie 2008 şi a fost motivată, la fel ca şi celelalte cu cheltuieli de personal, materiale şi de capital. Deşi figurează doar cu şase angajaţi, cheltuielile cu salariile înghit sume mari, având în vedere că salariul administratorului firmei, Mihaela Elena Iagăr se situează în jurul sumei de 5.000 de lei noi. Se adaugă, apoi, cel al comandantului de vas, care scoate nava la plimbare o dată pe săptămână şi, care, potrivit primarului Mohanu trebuie să fie cel puţin aproape de 1.500 de euro. Despre majorările de capital social repetate, primarul Mohanu spune că “Toate s-au făcut ca SC Eurobac SRL să existe cu navă cu tot”.
Totuşi, societatea va continua să toace bani fără să producă, probabil mult timp de acum încolo, având în vedere că partea bulgară care trebuia să facă acelaşi proiect în oglindă nu se grăbeşte deloc iar pentru ca investiţia să devină profitabilă, bulgarii trebuie să achiziţioneze şi ei un feribot. Oare câte majorări de capital se vor mai face până atunci, câte cheltuieli neeligibile mai sunt de acoperit de partea română? Până acum, din sursele Primăriei Turnu Măgurele s-a ajuns deja la suma de 3.922985,93 de lei. Şi reprezintă doar 40% din totalul cheltuielilor. Diferenţa de până la 100% a fost suportată de bugetul Consiliului Judeţean, deci, până la urmă, tot din bani publici.
Dosarul deschis de DNA în 2006 a primit, NUP, probabil şi praful s-a aşternut peste el la fel ca şi peste altele. Liviu Dragnea a acuzat că în spatele dosarului stă o comanadă politică şi a afirmat că rezultatele anchetei făcute de Departamentul Antifraudă nu ar fi fost corecte. Scandalul care se iscă la orizont odată cu necesitatea returnării banilor europeni pentru proiectele implementate defectuos nu va rămâne, însă, fără urmări.
Comisia Europeană cere înapoi 3,4 milioane de euro pentru proiectul Eurobac de la Turnu Măgurele. Returnarea lor va conduce, implicit, la stabilirea vinovăţiilor şi la tragerea la răspundere a celor în cauză, fie că e vorba de constructor, contractant sau beneficiar.
Articol semnat de Nina BUCUR şi reprodus din Gazeta de Sud-Est, ediţia 21 aprilie 2008
Link articol in Gazeta de Sud-Est